Tătarii din Dobrogea la începutul secolului XX

Printre primele mențiuni ale tătarilor în Dobrogea regăsim un document din timpul sultanului otoman Mahomed II (în epoca lui Genghis Han) în care se face referire la șeful tătar Ebruz -ata cărui i-a fost dăruit un domeniu în zona. Mai târziu, spre sfârșitul secolului XIII - începutul secolului XIV, prezența tătară se consolidează în Dobrogea, un teritoriu aflat în apropierea Bugeacului Basarabiei și a peninsulei Crimeea, centre ale stăpânirii tătare. Este perioada când cronicile musulmane înregistrează așezarea urmașilor vestitului prinț Nogai într-o zonă cu centrul la Isaccea. După ce Hanatul Crimeii a fost anexat de Rusia în 1783, mulți tătari au migrat în valuri succesive în Imperiul Otoman, parte dintre ei stabilindu-se în Dobrogea care la acea vreme făcea parte din imperiu.

La 1806, din ordinul guvernatorului general al Rusiei de Sud, toți tătarii din Bugeacul Basarabiei au fost transportați în Crimeea, care devenise gubernie rusească. Decizia contribuie și mai mult la emigrarea în masă a tătarilor. Unii trec atunci din Basarabia în Dobrogea, iar alţii se întorc de aici în Bugeac şi de acolo în Crimeea. În urma războiului de la 1853, o puternică emigrare a tătarilor din Crimeea se îndreaptă spre Dobrogea, unde întemeiază oraşul Medgidia, numit astfel în onoarea Sultanului Abdul-Megid.

Prima evaluare precisa a numărului tătarilor dobrogeni datează din 1911, când sunt înregistrați 25.086, reprezentând 7,3% din populația provinciei. Dintre aceștia, puțin peste 23.000 locuiau în județul Constanța şi în în jur de 2000 în județul Tulcea.

Tătarii dobrogeni erau împărțiți în 3 grupuri: tătarii Nogai, tătarii Cabaili şi tătarii de Crimeea.

În Dobrogea, tătarii s-au stabilit la Medgidia, Constanța, Anadolchioi, Cogalac, Caramurat, Taşaul, Caracoium, Hasancea, Omurcea, Hasiduluc, Abdulach, Ebechioi, Topraisar, Muratanul Mare, Muratanul Mic, Techirghiol, Serement, Ceamurlia de Jos, Gargalâcul Mare, Gargalâcul Mic, Taşpunar, Cochirleni, Topalu, Valachioi, Caraomer, Canlicicur, Amzacea și multe altele.

În 1850 singurul sat tătăresc de pe malul Dunării, citat de Ion lonescu de la Brad, în lucrarea sa, este Boascic.

Tătarii, care purtau numele propriu de Gogii, au fondat în Dobrogea satul Cogealac (fost Gogielac).

Tot în Dobrogea a mai locuit și un neam de rasă mongolă, care se numea Mongoli. La 6 km est de Seimenii

Mari sunt urmele unui sat care s-a numit Mongol. Despre aceștia se spune că erau ''mici de statura, cârni"

În fiecare an, începând cu 2002, pe 13 decembrie, în România se sărbătorește Ziua Etniei Tătare. Această zi aminteşte de 13 decembrie 1917, când a fost proclamată Republica Crimeea, primul ei preşedinte fiind Numan Çelebi Cihan, Republica tătarilor crimeeni a fost cea dintâi republică din întreaga lume islamică, avea un Parlament denumit Kurultay, ales prin vot universal. Dreptul de vot și de a fi ales era acordat tuturor, inclusiv femeilor, dovadă că printre membrii Kurultayului se aflau și patru femei.

Proclamarea Republicii Crimeea la 1917, a fost un moment de reușită al luptei pentru autodeterminare şi independență, în conformitate cu aspiraţiile tătarilor crimeeni după anexarea Crimeei de către Imperiul Rus în anul 1783 şi dezintegrarea Hanatului. Bucuria nu a durat însă mult. În perioada stalinistă, tătarii din Crimeea au fost victimele unei campanii intensive de deportare, strămutare și rusificare din partea rușilor, o politică de stat considerată astăzi ca genocid.

Sursă: Ghe. Stănescu, Dobrogea, istorie în imagini, Ed. Steaua Nordului, 2008