Glykon - Descoperirea providențială a unui artefact unic în lume

Cea mai importantă piesă din colecția Muzeului de Istorie și Atheologie din Constanța este statuia Glykon. Descoperirea ei a fost una providențială și s-a petrecut la 1 aprilie 1962, în timpul unor banale săpături pentru fundația unor blocuri în zona Gării Vechi din orașul Constanța. Cu această ocazie, alături de statuia Glykon au mai fost descoperite încă 23 de statui reprezentând divinități venerate în anticul Tomis, precum zeița Fortuna, zeul Pontos sau Cavalerul Trac. Împreună constitue ˝Tezaurul de sculpturi de la Tomis˝. Ceea ce este special la statuia Glykon de la Constanța, este unicitatea sa, fiind singura reprezentare de acest fel descoperită până acum în lume. 

˝În anul 1962, mai precis în ziua de 1 aprilie, cu ocazia lucrărilor pentru fundaţia unui bloc din vecinătatea Basilicii mari, din cartierul de vest al anticului Tomis, s-au descoperit, depozitate într-un singur loc, 24 de statui, statuete şi reliefuri de marmură, cunoscute ca "Tezaurul de sculpturi de la Tomis".

Toate piesele înfăţişează divinităţi şi au fost îngropate cu grijă spre păstrare. Cauzele ascunderii în pământ nu se pot decât bănui. Fie în urma atacu­rilor gotice, fie în lupta dintre creştini şi adoratorii cultelor păgâne, sau din alte motive care ne scapă astăzi, sculpturile şi-au aflat această soartă şi au fost adăpostite spre a fi ferite de alte pângăriri.

Monumentele reprezintă divinităţi clasice principale şi secundare din pantheonul greco-roman, precum şi zeităţi orientale şi locale. Fortuna cu Pontos, Dionysos, Asclepios, Hermes, Diana, Selene, Hecate, Nemesis în dublă ipostază, Dioscurii, Graţiile, Isis, Cybela, Mithras, Şarpele Glykon şi Cavalerul Trac sunt atestate în tezaur printr-una sau mai multe reprezentări.

Câteva dintre acestea au o semnificaţie deosebită pentru Tomis. Ne referim în primul rând la Şarpele Glykon, divinitate asiatică, inventată de falsul profet Alexandros din Abonoteicos, adorată de pe timpul lui Antoninus Pius (138-161) ca un nou Asclepios. Statuia, care constituie piesa de rezistenţă a muzeului constănţean, înfăţişează un şarpe încolăcit, cu cap de ovină, urechi şi plete de om, iar coada e terminată printr-un smoc de păr, cum este coada leilor.

Statuia este cioplită dintr-un singur bloc de marmură, împreună cu postamentul circular pe care a fost realizată, artistul acordând multă atenţie atât în redarea cât mai clară a tuturor amănuntelor – părul, lipit de cap şi despărţit în şuviţe, solzii descrescând treptat spre cap şi spre coadă, proporţional cu grosimea trupului, inelele de la interior – cât şi în respectarea unor canoane artistice bine determinate, statuia înscriindu-se perfect într-un con.

Piesa mai oferă un amănunt tehnico-artistic interesant:capul este susţinut la ceafă printr-o mică bară lucrată în spirală, lungă de 8, 5 cm, tăiată din acelaşi bloc şi care face legătura cu masa inelelor. Dimensiunile piesei sunt:înălţimea 66 cm;lungimea desfăşurată, de la bot la vârful cozii, 4, 760 m;diametrul postamentului, cu marginea profilată, este de 50 cm.

Este o reprezentare unică în lume, atât ca manieră artistică, cât, mai ales, iconografică, fapt ce atestă existenţa la Tomis, mai mult decât în altă parte, a cultului acestei divinităţi. De altfel, pe monedele emise la Tomis în prima jumătate a secolului al II-lea apare o reprezentare întrucâtva asemănătoare, aceasta fiind singura analogie pentru tipul iconografic aflat la Constanţa.

Dar cultul lui Glykon nu este străin de ţinuturile noastre;din Dacia, de la Apulum (Alba Iulia), provin două inscripţii închinate lui. Şarpele din depozitul de sculpturi de la Constanţa, cu privirea lui severă şi măreţia lui, ne fac să-l considerăm ca făcând parte din categoria divinităţilor binefăcătoare, paznic al locurilor sfinte, legat de zeii htonici, fiind un agathodaimon sau un genius loci. Lucrarea datează de la sfârşitul sec. II – începutul sec. III d. Hr.˝  (Zaharia Covacef, Revista Historia, 16 august 2010)