Cazinul din Constanța în primii ani ai secolului XX

"...Una din atractiunile care atrage cea mai multă lume la un loc, e cazinul. Primăria are grije,din timp, să nămiască pentru sezon una din cele mai renumite orchestre din tara, care să cânte în lunile lulie şi August, pe terasa cazinului, între orele 5-7 și 8-12, seara. Pentru a lua partela aceste concerte zilnice, vizitatorii plătesc o anumită taxă, pe care o fixează mai înainte consiliul comunal. In serile liniştite, cele două terase ale vechiului cazin, se umplu de lume aleasă, care-şi ia gustările afară, în fața mărei ascunse în noapte și ascultă armoniile amăgitoare ale orchestrei. In vremea aceasta valurile usoare bat la mal și se îneacă gâlgâind prin scorburile stancilor. 

Cazinul vechiu e făcut numai din lemn și așezat pe taruşi puternici, pe marginea bulevardului. In salonul acela improvizat s'au bucurat şi'au petrecut la baluri, multe rânduri de sezonişti,strânsi acolo din toate colturile tării şi din toatepartile lumei. 

Azi însă, se pare că 'cerintele au ajuns mai pretentioase și lumea priveşte cu milă la bătrâna baracă, care a ocrotit atâtea întâlniri şi extazuri. Primăria s'a gándit atunci la o schimbare îndrăzneață, potrivit şi sporului pe care la luat oraşul şi a hotărât să facă un cazin cu toate înlesnirile moderne de petrecere. Noua cladire trecută prin o mulțime de prefaceri, din cauza capriciilor politice va ajunge în sfârșit să se înalțe sprinteni și trufașă, pe prispa măreață a umpluturei de pe bulevard. In noul cazin va fi o splendidă terasă dinaintea mărei, inconjurată de toate podoabele sculptateîn lemn, cu o admirabilă extradă pentru orchestrele viitoare. Cazinul va avea și o frumoasă sală de teatru pentru artiştii de vară și pentru concerte." (Ion Adam, Constanța Pitorească, 1908)